Setează calitatea proiectului la 24 bit şi 44,1 khz şi foloseşte metronom. Înregistrează la un volum corect (între -3 şi -6 dBfs peak) și ai grijă să nu intre în clipping!). Dacă înregistrezi la un volum foarte mic e posibil ca după mixing să crească nivelul zgomotulului de fundal. Înregistrează instrumentele „dry” (fără delay, reverb …
Setează calitatea proiectului la 24 bit şi 44,1 khz şi foloseşte metronom.
Înregistrează la un volum corect (între -3 şi -6 dBfs peak) și ai grijă să nu intre în clipping!). Dacă înregistrezi la un volum foarte mic e posibil ca după mixing să crească nivelul zgomotulului de fundal.
Înregistrează instrumentele „dry” (fără delay, reverb etc.). Dacă este un efect important sau unic/original care trebuie imprimat, poţi face excepţie, dar în general este bine ca efectele să fie adăugate la mixing.
Probabil cel mai important lucru este să încerci să captezi cele mai bune sound-uri din prima. Este greşit să mergi pe premisa „se rezolvă la mix”. Cele mai bune înregistrări sună excepţional datorită tonurilor-sursă. Nu este greu şi nici nu ai nevoie de echipament scump ca să obții tonuri bune. Joacă-te cu tonurile, cu microfoanele şi poziţionarea acestora până când îţi place soundul şi consideri că ai atins potenţialul maxim al rig-ului.
Ai grijă ca instrumentele să fie permanent acordate şi ideal este să ai consumabilele schimbate (corzi, fețe tobe etc.). Se poate întâmpla să nu observi că un instrument s-a dezacordat şi să realizezi la mixing că există disonanță între instrumentele cu corzi sau chiar variații de ton între take-urile de tobe.
Experimentează cu double tracking (în general pe voce sau pe chitară). Tonurile de chitară ar trebui să fie inregistrate de două ori (dar nu folosind copy-paste). Excepție poate face solo-ul.
Când înregistrezi bass sau chitară este bine să înregistrezi şi un D.I. Astfel, dacă tonurile nu sunt cele mai potrivite, ele pot fi schimbate cu ușurință la mixing pentru a suna aşa cum îţi doreşti. Este indicat să foloseşti un D.I. de bună calitate şi să ai grijă sa eviți clippingul când imprimi.
Pentru instrumentele care trebuie înregistrate cu microfoane, poziţionarea acestora este un factor extrem de important. Încearcă să aduni cât mai multe informaţii înainte de înregistrare ca să obţii sunete ideale. Noi îţi oferim câteva sfaturi principale.
Ai grijă să nu se audă zgomote de fundal! Cel mai neplăcut este ca într-o înregistrare profesională să se audă cum tuşeşte cineva sau cum scârţâie podeaua. Excepţia este, bineînţeles, când aşa ai vrut.
Pentru voce este bine, în general, să foloseşti pop-filter.
Păstrează aceeaşi distanţă faţă de microfonul de voce. Dacă ai un pasaj unde vrei să cânţi încet şi sunetul să aibă profunzime este bine să stai mai aproape de microfon. Dacă vrei să sune ceva mai „aerisit” este bine să stai puţin mai departe. Dacă nu vrei să obţii un sunet diferit, păstrează aceeaşi distanţă de microfon. Dacă vrei ca strofa întâi să sune exact ca strofa a doua, nu îţi schimba poziţia faţă de microfon. Excepția de la regula de mai sus este “tehnica de microfon”: varierea în mică măsură a distanței față de microfon pentru a obține consistență in nivelul dinamic al prestației.
Acordează toba! Găseşte soundul ideal pentru fiecare piesă! Dacă nu îţi place ca premierul sau tom-urile să aibă „coadă”, foloseşte moon gel sau schimbă intervalul dintre față și contrafață.
La tobă este foarte important să ai 2 overhead-uri ca să obţii o imagine stereo. Dacă eşti restrâns la doar 4 intrări, foloseşte un microfon pe tobă mare, altul pe premier, şi 2 overheaduri. În funcție de prioritate, ordinea ar fi: toba mare, premier, 2 overheaduri, câte un microfon pe fiecare tom, fusul, microfoane de cameră şi la sfârşit spot mic-uri pe unele cinele (ride, china, stack etc.).
La Grand Way folosim microfoanele de overheads pentru a capta o imagine balansată a setului de tobe in 90% din cazuri, față de 10% în care le folosim pentru a capta preponderent cinelele . Dacă dorești ca premierul să se alinieze pe centru în imaginea stereo (preferabil pentru rock și metal), pozitionează overhead-urile la distanță egală de premier. Distanța de 1,2 m este punctul de start unde setul va suna balansat. Dacă le ții prea sus este posibil să obții prea mult sunet de cameră, iar dacă le ții prea jos se captează efectul de mișcare al cinelelor în momentul în care sunt lovite.
Ține fusul cât mai departe și cât mai sus fată de premier! Altfel, microfonul de premier va capta prea mult fus și, în cazurile extreme în care fusul se aude mai tare decât premierul, trackul nu va putea fi salvat prin post procesare.
Ţine cinelele suficient de sus faţă de tom-uri pentru a diminua bleed-ul cinelelor în microfoanele de tom.
Încearcă să găseşti punctul de rejecţie maximă faţă de piesele kitului care nu vrei să fie captate de acel microfon. Diagrama de pickup pattern a microfonului reprezintă o referință excelentă în acest sens.
Dacă ai un singur microfon pentru toba mare, poziţionează-l în interiorul ei ca să nu capteze prea mult tot kitul.
Pentru chitară acustică poziţionează unul sau mai multe microfoane în faţa tastei a 12-a. După ce găseşti poziţionarea care îţi oferă cel mai plăcut sound, încearcă să nu o mai modifici. De asemenea, in cazul chitarelor electroacustice, poţi înregistra și doza piezo pe un track separat. Este preferabil să ai mai multe opțiuni (microfoane şi piezo).
Pentru cabinetele de chitară, dacă dispui doar de un singur microfon, poziționează-l aproape de difuzor, în punctul în care sună cel mai balansat: nici prea „închis”, nici excesiv de deschis sau “agresiv”. Încearcă să găseşti acel “sweet spot” unde sună conturat, curat şi care simţi că reprezintă cel mai bine tonul. Un punct de pornire este îmbinarea dintre centrul și conul difuzorului.
Dacă vrei să pui mai multe microfoane, ai grijă să nu intre în antifază. Este bine să te interesezi de acest fenomen şi să experimentezi cu cât mai multe tehnici de poziţionare a microfoanelor (fredman technique etc.).
La cabinetele de bass se aplică aproximativ aceeaşi tehnică: găseşte punctul unde sună conturat, cu suficient low end, dar nu exagerat de înfundat. Cu toate acestea, în majoritatea spațiilor mici de înregistrare apar frecvent moduri de cameră ce afectează consistența notelor din registrul grav (frecvențe joase și medii joase). Din acest motiv, recomandăm folosirea unui DI box, mai ales pentru chitara bass.
După cum am mai spus, şi la chitară şi la bass este bine să înregistrezi şi un D.I. În acest fel ne putem asigura că dacă tonurile alese nu sunt ideale, ele vor putea fi refăcute sau îmbunătățite prin reamping și/ sau post procesare.
Pregăteşte trackurile pentru mixing Dacă ai în vedere următoarele sfaturi toată lumea are de câştigat: tu salvezi bani, noi salvăm timp. Formatul trackurilor trebuie să fie WAV, 24 bit/ 44.1 khz sau 24bit/ 48khz. Vă rugăm să contactaţi studioul dacă aveţi alt format. Numerotează trackurile începând cu 01 (nu doar 1), menţionând fiecare instrument (în …
Dacă ai în vedere următoarele sfaturi toată lumea are de câştigat: tu salvezi bani, noi salvăm timp.
Formatul trackurilor trebuie să fie WAV, 24 bit/ 44.1 khz sau 24bit/ 48khz. Vă rugămsă contactaţi studioul dacă aveţi alt format.
Numerotează trackurile începând cu 01 (nu doar 1), menţionând fiecare instrument (în română sau engleză) şi canalele stânga-dreapta. Ex. 01 TM; 12 Chit Rt. Ai grijă ca fiecare track să aibă numele specific. De exemplu, dacă ai 5 track-uri de chitară, poţi să le numeşti astfel: 11 Chit Rt L; 12 Chit Rt R; 13 Clean Chit L; 14 Acustică R; 15 Solo.
Unele instrumente, precum clapa, pot fi trimise stereo, dar în majoritatea cazurilor este cel mai bine ca fiecare instrument sau microfon să fie trimis mono. Ex.: La tobe, este mai bine să trimiţi trackurile stânga-dreapta separat (mono, nu într-un track stereo). Dacă este necesar, poţi să menţionezi şi modelul microfonului. Ex.: Pentru microfoanele de cameră la tobă: Tobă Mono Room U87 sau T_Mono u87.
Păstrează aceleaşi denumiri şi numerotări pentru toate piesele. Dacă ai ales să pui toba mare pe 01, ar trebui să fie pe 01 la fiecare piesă.
Consolidează trackurile. Toate trebuie să înceapă în acelaşi punct ca să fie sincronizate. În acest fel, noi salvăm timp fiindcă nu va mai trebui să ne dăm seama unde trebuie să fie fiecare track.
Trimite trackurile „dry” (fără plugin-uri precum eq, compresie, reverb) şi la un volum rezonabil (preferabil între -6 si -3 dBfs peak). Ai grijă! – nu trebuie să intre în clipping. Dacă trackurile sunt înregistrate la un volum foarte mic, este posibil să crească zgomotul de fundal după ce sunt procesate. În acest caz, vei fi anunţat înainte ca procesul de mixing să înceapă (aşadar, înainte de a se efectua plata).
Dacă ai efecte speciale (delay-uri sau distortion etc.), acele trackuri pot fi exportate cu tot cu efecte, dar este bine ca întotdeauna să trimiţi şi trackurile „dry”. Vom taxa doar trackurile care au fost folosite.
Un tempo map ar trebui să fie inclus. Dacă nu ai unul, dar toată piesa este înregistrată la un anumit tempo, menţionează-l în observaţii.
Acelaşi track nu poate să includă mai multe tonuri (un track de pian cu un solo de chitară în mijloc).
Ar trebui să incluzi în transferul tău un document cu observaţii. Spune-ne toate aşteptările tale de la mix (în detaliu) ca să înţelegem viziunea ta şi genul de mix pe care vrei să îl ai. Ar fi ideal dacă poţi să trimiţi şi o piesă consacrată ca mix de referinţă. Dacă ai o variantă de mix propriu, poţi să o trimiţi şi pe aceea.
